Preaiubiți credincioși, astăzi ne aducem aminte cu evlavie de Sfânta Muceniță Lucia, o lumină strălucitoare în întunericul persecuțiilor și un exemplu viu de credință neclintită și devotament față de Hristos. Viața și martiriul ei ne îndeamnă la o reflecție profundă asupra valorilor creștine și a curajului de a mărturisi credința, chiar și în fața suferinței și a morții.
Sfânta Lucia s-a născut în Siracuza, Sicilia, în jurul anului 283 d.Hr., într-o familie nobilă și înstărită. Încă de mică, a fost crescută în spiritul credinței creștine, primind o educație aleasă și cultivând o dragoste profundă pentru Dumnezeu. După moartea timpurie a tatălui său, Lucia și mama sa, Eutihia, au continuat să trăiască în bunăstare, însă o încercare grea avea să le pună la încercare credința. Mama Luciei s-a îmbolnăvit grav, suferind de o boală incurabilă. Auzind de minunile săvârșite la mormântul Sfintei Agata din Catania, Lucia a convins-o pe mama sa să meargă acolo în pelerinaj. Prin rugăciunile lor fierbinți și cu mijlocirea Sfintei Agata, Eutihia s-a vindecat miraculos. Acest eveniment a întărit și mai mult credința Luciei și a determinat-o să-și consacre viața lui Dumnezeu, făcând vot de feciorie veșnică.
Întoarse la Siracuza, Lucia și mama sa au început să împartă o parte din averea lor săracilor, văduvelor și orfanilor, urmând astfel îndemnul Evangheliei de a iubi pe aproapele ca pe sine însuși. Această generozitate, însă, a atras mânia logodnicului Luciei, un tânăr dornic de avere, care, văzându-și speranțele de îmbogățire spulberate, a denunțat-o pe Lucia autorităților romane, acuzând-o de creștinism.
În acea perioadă, Imperiul Roman era condus de împăratul Dioclețian, un persecutor crunt al creștinilor. Lucia a fost adusă în fața guvernatorului Pashasie (sau Rix, conform altor surse) și a fost somată să renunțe la credința sa și să aducă jertfe zeilor păgâni. Cu un curaj demn de admirat, Lucia a mărturisit cu tărie credința sa în Hristos, refuzând cu hotărâre să se lepede de El.
Guvernatorul, furios de neclintirea ei, a ordonat să fie supusă la diverse torturi. Tradiția ne spune că, în mod miraculos, niciuna dintre aceste torturi nu a avut efect asupra ei. Chiar și atunci când i-au fost smulși ochii, Dumnezeu i-a redat vederea, arătând astfel puterea Sa minunată. În cele din urmă, Lucia a fost martirizată, primind cununa muceniciei prin tăierea capului, în jurul anului 304 d.Hr.
Sfânta Lucia este cinstită de Biserica noastră ca ocrotitoare a vederii și a celor care suferă de boli ale ochilor, dar mai ales ca un exemplu de credință statornică și de curaj în mărturisirea lui Hristos. Să ne rugăm Sfintei Lucia să ne întărească și pe noi în credință, să ne dăruiască curaj în fața încercărilor și să ne călăuzească pe calea mântuirii. Amin.